APA POTABILĂ- O MOŞTENIRE VIITOARE

§În urma participării la o bursă de formare continuă COMENIUS în Portugalia – Caldas da Rainha (regiunea Leiria) în perioada 18 – 22 martie 2008, cu tema : „ În memoria picăturilor de ploaie- Apa dulce ca moştenire viitoare „  am realizat un studiu despre elementul cel mai important al  Mediului  Înconjurător din Regiunea Leiria – Apa ca moştenire viitoare.

§Studiul se axează pe câteva elemente importante:

§Analiza Parcului Natural  Serra de Aire e Candeeiros cu accent pe : masivele calcaroase şi problemele mediului legate de apele freatice; echilibrul dintre conservarea mediului şi economia comunităţilor locale; instrumente şi tehnici folosite pentru păstrarea apei în mediile vitrege;

Industria, poluarea şi conservarea mediului;

§Sisteme de aprovizionare cu apă;

§Conservarea şi tratarea apei;

§Programe educaţionale şi intervenţia comunităţii locale;

§Apă , turism şi conservare.

 Serra de Santo Antonio – patrimoniu natural şi neschimbat.

    Serra de Santo Antonio este un sat mic situat în inima Parcului Natural Serra de Aire e Candeeiros. Acest sat posedă cel mai frumos peisaj carstic din întregul parc natural, caracteristică proprie dată şi de prezenţa zonelor sălbatice cu plantaţii de măslini.

  Lipsa apelor subterane de suprafaţă este una dintre caracteristicile acestei regiuni în ciuda climatului moderat dat de tranziţia de la influenţele atlantice la cele mediteraneene, tranziţie ce aduce o mare cantitate de precipitaţii în unele regiuni nordice ale ţării. 

Totuşi apa provenită din precipitaţii este absorbită rapid de sol. Numeroasele crăpături şi fracturi existente în roci permit apei să intre într-o largă şi complexă reţea de canale şi grote subterane, alimentând una din cele mai mari pânze freatice din întreaga Peninsulă Iberică ce ajunge la suprafaţă prin izvoarele existente la marginea masivului ca de exemplu: râul Alviela (Alcanena), Ribeira da Cova da Velha (Alvados), Ribeira dos Moleanos (Alcobaca),Rio Maior şi râul Almonda (Torres Novas).  

 De milioane de ani apa a determinat formarea peisajului carstic şi abundenţa proceselor geomorfologice ce caracterizează întregul masiv calcaros.  

§Existenţa apei a permis stabilirea populaţiei şi dezvoltarea comunităţii rurale împrăştiată pe întreg spaţiul montan. Nevoia de îmbrăcăminte  dar şi de a menţine disponibil acest element preţios- apa- a dat naştere unei arte speciale prin care populaţia putea colecta apa provenită din ploi şi de a o păstra in acel loc pe timpul verii.

§

Printr-o muncă fizică extenuantă omul a curăţat pământurile introducându-le în circuitul agricol, reuşind astfel să înlăture sărăcia solului pietros. 

§Utilizând bogatul material brut al acestor spaţii montane – piatra – omul îşi costruieşte propriile case, rezervoare unde poate păstra apa ca pe o comoară, casinas, adăposturi unde pot sta în timpul zilelor aspre de iarnă în timp ce îşi supravegează iole şi caprele, schimbând pentru totdeauna acest peisaj sălbatic după propriile pofte.

§Odată cu intensificarea activităţilor antropice  în cadrul masivului calcaros s-a realizat o exploatare excesivă a resurselor ce a avut drept consecinţă distrugerea habitatelor naturale şi poluarea apei. Această exploatare excesivă , alături de aspectul vizual negativ a determinat distrugerea ireversibila a unor petice de vegetaţie ce au avut ca efect dispariţia unor specii faunistice specifice locului.

§

Folosirea în cadrul masivului a îngrăşămintelor chimice în agricultură , ca şi păşunatul intensiv sunt astăzi câteva cauze ale poluării reţelei subterane de galerii şi grote ce colectează apa de ploaie.    

În afară de activităţile menţionate mai sunt şi altele ce pot reprezenta o ameninţare pentru mediu.

§Vânătoarea este unul din cele mai evidente exemple în acest sens: atunci când se practică pe spaţii noi apar petice poluate datorită faptului că pieile animalelor se descompun şi se infiltrează în sol ducând astfel la poluarea apelor subterane cu metale grele. În afară de industria pielăriei localizată în zonele joase de la marginea masivului, este prezentă în zonă şi industria vopselurilor şi textilă ce tinde să rămână cea mai importantă în  zona carstică a Parcului Natural – Polia Mira-Minde. Există în această zonă mlăştinoasă din timpul perioadelor cu precipitaşii bogate când cea mai mare parte a galeriilor naturale ale platoului montan Sao Mamede se intersectau.

§Lipsa  sistematizării urbane şi a unui sistem de canalizare au contribuit la o funcţionare defectuoasă a tratării apelor uzate locale, acesta fiind şi motivul pentru poluarea constantă a apei. 

§Construirea autostrăzii A1 a fost un avantaj pentru zonă, fiind un drum ce facilitează accesul, însă a avut şi efecte negative. Traficul intens a determinat eliminarea unei mari cantităţi de gaze şi fum încărcate cu metale grele ce au distrus bazinul poliei. După acele decenii de iresponsabilitate vis-a-vis de problemele mediului înconjurător omul a trebuit să-şi schimbe comportamentul cu toate că agenţii externi activi modelează peisajul şi zona înconjurătoare.

§Preocuparea globală pentru problema poluării este esenţială, pentru a proteja resursele naturale din moment ce oamenii depind de ele.

 

§ Tehnologia apei în regiunea Serra de Santo Antonio

§Masivul calcaros din Estremadura unde sunt situate masivele Aire şi Candeeiros prezintă un peisaj geomorfologic caracteristic: un sol cu crăpături, lipsit de vegetaţie format datorită uscăciunii din timpul verii şi eroziunii. Vegetaţia specifică acestei zone este formată din tufişuri de maquis şi gariga.

§Comunitatea din Serra de Santo Antonio poate fi integrată astfel  în cadrul zonelor calcaroase ce dau specificitate acestui peisaj modificat de acţiunea umană ca rezultat al procesului de adaptare a omului la condiţiile unui mediu ostil. El s-a stabilit pe un podiş pe care l-a împrejmuit cu ziduri largi de piatră în interiorul căruia şi-a construit case. Aceste ziduri reprezintă vestigiile procesului de umanizare în această zonă.

§Populaţia din această zonă este defavorizată datorită lipsei resurselor de apă. Această lipsă a determinat dezvoltarea unor  tehnici rudimentare de păstrare a apei provenită din precipitaţii. Aceste tehnici au fost folosite şi active până la mijlocul secolului al  XX-lea (1970) când în zonă a fost introdusă apa. – pot fi întâlnite şi astăzi în peisaj.

§Dintre soluţiile găsite reprezentative sunt cisternele, bazinele şi zidurile de retenţie a apei. Bazinele de apă au apărut datorită impermeabilităţii eventualelor fisuri în rocă, putând fi folosite ca rezervoare naturale de apă utile în timpul verilor secetoase. Utilizând înclinarea şi impermeabilitatea lapiezurilor oamenii au construit ziduri de retenţie a apei, creând spaţii potrivite pentru păstrarea apei de ploaie.

 Aceste baraje de apă pot fi private sau pot aparţine întregii comunităţi.   

§ Cel mai important rezervor natural din podişul Santo Antonio este Râul Alviela. Acesta se alimentează cu ape din precipitaţii. Prezenţa acestui râu e determinat formarea unei biodiversităţi naturale deosebite în Parcul Natural Serra de Aire e Candeeiros.

§ Sisteme de aprovizionare cu apă:

§ Aprovizionarea cu apă a localităţilor se realizează prin intermediul apeductelor. Cel mai important este  Apeductul Aguas Livres ce transportă apa de la izvoare până la Canecas în nordul Lisabonei. La apeductul principal sunt branşate alele secundare, formând astfel un sistem foarte bine contrurat.

 Conservarea şi tratarea apei:

§Un exemplu în acest sens îl constituie activitatea complexă pe care o desfăşoară staţia de epurare a apei Charneca (Arelho, Obidos).

§Activitatea acestei staţii de epurare se desfăşoară pe mai multe căi: pe de o parte realizează tratarea apelor uzate, iar pe de altă parte desfăşoară împreună cu comunitatea locală programe educaţionale în şcoli prin implicarea copiilor în toate acţiunile legate de protecţia mediului înconjurător. În urma activităţilor practice realizate împreună cu copiii, elaborează materiale didactice realizate împreună cu copiii, materiale ce pot fi folosite de catre cadrele didactice la orele de curs. 

§Toată această activitate este realizată printr-un parteneriat între şcoală, staţia de epurare şi comunitatea locală.

Acest parteneriat reprezintă o metodă modernă de formarea la copii încă de la nivelul preşcolar a unei atitudini pozitive faţă de protecţia mediului înconjurător. 

§În ceea ce priveşte  activitatea propriu zisă de tratare a apelor uzate, aceasta se realizează în mai multe etape:

--în prima etapă  se separă pe de o parte grăsimile, iar pe de alta nisipul ;

--în a doua etapă apa curăţată de grăsimi şi nisip este  transportată în alte rezervoare unde este tratată biologic natural. În urma acestui tratament se obţine biogaz care este depozitat în butelii speciale, fiind transformat apoi în curent electric;

- -   după acesată etapă apa este direcţionată într-un alt rezervor unde se realizează decantarea: - produsele solide rezultate în urma decantării sunt depozitate într-un container unde sunt deshidratate printr-o actiune mecanică de centrigugare fiind transformate în fertilizant agricol.  

-   apa rezultată în urma decantării este dezinfectată cu radiaţii ultraviolete pentru a putea fi refolosită în  curăţarea instalaţiilor, şi  în agricultură pentru irigaţii , iar apa rămasă este deversată în ocean  prin conducte . Iată un mecanism modern de reciclare a apelor uzate pe care Portugalia îl utilizează cu mare succes, şi care poate fi luat ca model şi de către alte state, inclusiv de către România. Aceste acţiuni reprezintă  un început promiţător în protejarea şi conservarea resurselor de apă ale Terrei, şi a întregului Mediu Înconjurător .

Apă, turism şi conservare:

§Un alt exemplu de protejare a mediului în regiunea Leiria îl constituie Asociaţia Ecologică Paul de Tornada ce protejează un ecosistem asemănător cu cel al Deltei Dunării dar la scară mult mai mică. Ce este remarcabil în cadrul acestei asociaţii este faptul că cei care o gestionează lucrează ca voluntari. Asociaţia nu este încă declarată rezervaţie , ea supravieţuind datorită preocupărilor acestor voluntari pentru protecţia mediului, şi doar câteodată datorită unor sponsorizări. De asemenea membrii acestei asociaţii desfăşoară parteneriate cu şcoala în scopul educaţiei ecologice a copiilor încă de la varste mici. Copiii sunt implicaţi în realizarea unor mulaje, machete, dar şi în acţiuni practice de observare a vieţii ecosistemului lacustru.

§www.chain.to – The Memory of a Rain Drop , Caldas de Rainha, Portugal,      

                              18 - 22.03.2008

 ŞETREANU LILIANA - GRUP ŞCOLAR AGRICOL „DR.C.ANGELESCU” GĂEŞTI